Teatrul Național București (acum Teatrul Naţional „I.L. Caragiale”)
- Construit în 1964-1973. Arhitecți: Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu et al.
- Built in 1964-1973. Architects: Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu et al.
Teatrul Național, construit pe terenul cândva folosit pentru complexul expozițional Transnistria (1942-1944), a presupus un volum dominant acoperit cu o pânză sprijinită pe contraforți – o plastică a vremii în arhitectura occidentală – și prelungit într-un corp rectangular. În urma unui incendiu la Sala Mare, în 1978, a fost ordonată lărgirea sălii de la circa 900 de locuri la peste 1.200 şi construcţia unei loje oficiale. Drept urmare, în anii ’80 teatrul a suferit mutilări de formă, potrivit unor decizii dictatoriale, rezultând o clădire cu trăsături postmoderniste. După 2010 teatrul a intrat într-un proces de aducere la starea inițială prin eliminarea intervențiilor din anii ’80. Cu mici scăpări de nuanță, întreaga inițiativă reprezintă o înlăturare a elementelor post-moderne și o întoarcere la tendințele modernist socialiste.
The National Theatre, built on a plot once used for the Transnistria Exhibition (1942-1944), consists of a dominant volume with a thin shell roof supported by buttresses – commonly used at the time in Western architecture – continued by a rectangular volume. After a fire, in 1978, it was decided to extend the 900-seat Great Hall to over 1,200 seats and add an offical loggia. As a result, the theatre was mutilated in the ’80s, according to dictatorial decisions, and turned into a postmodern looking building. After 2010, the theatre entered a rehabilitation process, to reverse the interventions of the ’80s. Except for some detail oversights, the initiative meant the elimination of postmodern elements and the return to the original socialist modernist tendencies.
